Prima biserică a fost una de lemn, ridicată lângă cea actuală.
Ea a fost demolată la începutul secolului al XIX-lea și transportată cu carele în satul Blăgești de pe Siret, unde a fost reclădită. De la această biserică se păstrează locul Sfintei Mese și o parte din pietrele de temelie. acestei biserici i-a urmat biserica de zid, actuală, ctitorită de un preot ardelean refugiat, cu preoteasa, aici, unde s-au și călugărit sub numele de monahul Toma și monahia Iuliana (decedată în 1824). În pomelnicul ctitoresc datat în 1798, care se păstrează, cu scrisul parțial lizibil, ieromonahul Toma este trecut la morți. Preoteasa i-a supraviețuit și a schimnicit, sub numele de monahia Iuliana, lângă biserică, mulți ani în chilia din clopotniță. Martori ai acestei ctitorii sunt tablourile votive din biserică. Între ctitori trebuie numărat și boierul moldovean Ioan Coroiu, care a făcut o danie mare pentru pomenirea fiului său mort de holeră. Pomelnicele ctitorești mărturisesc despre ctitorii, viețuitorii schitului și preoții slujitori. Între 1890-1900 biserica sfinții Trei Ierarhi devine filie a bisericii Sfântul Gheorghe, întrucât nu mai erau preoți din familia Grigoriu care să succeadă la slujire.
